6 iunie 2007, ora 17:45 – Cristi Danileţ
Consiliul Superior al Magistraturii nu încetează să mă uimească cu atitudinea sa manifestă de a concentra în mâinile sale toate puterile asupra justiției. Practic, această instituție va deveni, dacă nu a făcut-o deja, un al doilea Minister al Justiției, ceea ce va fi o greșeală aproape ireparabilă.
Potrivit Constituției, CSM trebuie să se ocupe de două aspecte: gestionarea carierei magistraților (recrutare, promovare, transfer, sancționare) și apărarea independenței justiției (pentru care nu au fost încă create mecanisme eficiente). Toate sarcinile administrative legate de sistem aparțin Ministerului Public și Ministerului Justiției. Acestea din urmă sunt instituțiile responsabile de bugetul parchetelor, respectiv al instanțelor de judecată.
La solicitarea asociațiilor profesionale ale magistraților, în anul 2005 a fost modificată legea organizării judiciare, prevăzând că începând cu 1 ianuarie 2008 bugetul instanțelor judecătorești va trece de la minister la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca unic reprezentant al guvernului judiciar (expresie care desemnează exclusiv instanțele) și vârful sistemului ierarhic al instanțelor. De remarcat, însă, că prin organele sale de conducere, instanța supremă a declarat în repetate rânduri că nu dorește acest buget.
Fără a organiza vreo dezbatere publică pe acest subiect, CSM a avansat recent propunerea ca bugetul instanțelor și doar al instanțelor, să intre în competența sa. Departe de a fi argumentată în vreun fel, această propunere se opune următoarelor:
- a) considerente constituționale:
– bugetul este legat de administrarea justiției, care nu intră în aria de competență a CSM; bugetul instanțelor înseamnă nu doar salariile judecatorilor (cel mult pentru aceștia am putea spune că CSM ar putea avea competențe), ci și ale funcționarilor publici și personalului auxiliar al instanțelor de judecată (cu care CSM nu are legătură constituțională). Deci, conform actualei Constituții, modificarea avută în vedere va fi neconstituțională;
– deși procurorii au și se pare că vor păstra administrarea propriului buget, judecătorilor li se va crea o funcție inferioară; mai mult, procurorii membri ai CSM vor decide și asupra bugetului instanțelor, ceea ce ar fi inadmisibil;
– dacă totuși ne dorim o administrare independentă a bugetelor în justiție, este de neînțeles de ce argumentele care ar exista pentru preluarea bugetului instanțelor de către CSM, iar acestea nu ar fi aplicabile pentru preluarea bugetului parchetului de către această instituție.
- b) considerente practice:
– CSM nu are capacitatea administrativă de a gestiona rapid bugetul instanțelor: nu are access la peste 60-100 de funcționari care să se ocupe peste noapte de acest aspect;
– după cum funcționează CSM, care chiar și la plecarea cuiva din personalul său tehnic ia decizia (evident neconstituțională) in Plen, deduc că și deciziile privind bugetul vor fi luate în Plen. Chiar dacă deciziile se iau la secție, tot ar fi dificil: deciziile administrative bugetare trebuie luate zilnic, de la ordine legate de salariile judecătorilor, până la deplasările sau investițiile acestora în instanțe. Astfel de decizii, în orice tip de instituție administrativă, sunt luate efectiv de o singură persoană – șeful instituției sau înlocuitorul acestuia. Atâta timp cât membrii CSM nu au activitate permanentă, iar ședințele au loc o dată pe săptămână, blocajele birocratice își vor face rapid simțită prezența;
– nu toate curțile de apel sunt reprezentate în CSM (un sistem de alegere a membrilor dintre toate instanțele din cadrul fiecărei curți de apel ar fi cel mai potrivit pentru o reprezentare geografică echitabilă), membrii acesteia vor sprijini interesele financiare ale propriilor instanțe.
- c) considerente de drept comparat:
– in Europa, din 46 de state, un numar de 16 nu au CSM: se ocupă de buget Ministerul Justiției sau Servicii de descentralizare a administrației instanțelor. Dintre celelalte state care au CSM, doar în 3 această instituție are responsabilitate totală pentru buget (toate sunt state nordice, cu un sistem foarte diferit de al nostru). În restul statelor, CSM este sau nu consultat la construirea bugetului. Și legislația noastră este avansată față de multe alte state, pentru că bugetul este construit `de jos în sus`, de la instanțe, cu avizul CSM.
– de remarcat că în Bulgaria și Portugalia, după ce bugetul a fost acordat recent CSM, s-au înregistrat scăderi ale bugetului acordat de legiuitor. Cazul Portugaliei de anul trecut este cu adevărat dureros, pentru că bugetul este la jumătate față de atunci când responsabilitatea a căzut în sarcina ministerului.
Teoretic, poate că se urmărește o eliminare a problemelor administrative bugetare. Dar este greșit să credem că, prin mutarea autorului principal dintr-o parte în alta, se rezolvă problemele justiției din România: atâta timp cât sunt șefi ale căror cunoștințe de management sunt insuficiente, câtă vreme CSM refuză sistematic să adopte practicile occidentale în care administrarea instanțelor a trecut de la președinți la conducători de instanțe, atâta timp cât relațiile administrative dintre ofițerii secundari (președinții curților de apel) și cei terțiari (președinții instanțelor) sunt disfuncționale, nu putem să avem mari speranțe. Iar CSM, organ colegial prin natura sa, nici nu va fi tras la răspundere pentru sincopele care ar putea apărea.
În opinia mea, este necesar un audit pe partea bugetară, în cel mai real mod posibil, pentru a găsi defectele sistemului actual, care ar trebui doar simplificat, nu neapărat schimbat.