Activitatea CSM În Domeniul Apărării Independenței Juridice

Activitatea CSM în domeniul apărării independenței justiției, ianuarie-aprilie 2007

 

14 mai 2007, 12:00

 

ACTIVITATEA CONSILIULUI SUPERIOR AL PUTERII JUDICIARE ÎN DOMENIUL APĂRĂRII INDEPENDENȚEI JUSTIȚIEI

raport de monitorizare ianuarie-aprilie 2007

 

Versiunea completă, în format .pdf, în secțiunea Download

 

INTRODUCERE

Potrivit art. 1, alin.1 din Legea nr. 317/2004, republicată, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este garantul independenței justiției. Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor consacră, ca obligație pentru CSM și ca drept pentru judecător sau procuror, apărarea acestora din urmă împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea, ori le-ar putea crea suspiciuni cu privire la acestea. Astfel, potrivit art. 75 alin. (1) „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea sau le-ar crea suspiciuni”. Iar conform art. 75 alin. (2) „Judecătorii sau procurorii care consideră că independența și imparțialitatea lor sunt afectate în vreun fel de acte de imixtiune în activitatea lor profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile ce se impun, potrivit legii”. Legea nr. 317/2004, republicată, reia aceste prevederi, adăugând și ipoteza apărării reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor, la sesizarea din oficiu a CSM, sau la cerere.

 

Standardele internaționale în domeniul independenței justiției impun stabilirea posibilității de a sesiza o instanță independentă dacă este încălcată independența personală a judecătorului sau a sistemului judiciar în ansamblu. Acest organism independent din România este CSM, care, inclusiv la nivel constituțional, a fost recunoscut drept garant al independenței justiției. Importanţa deosebită a independenţei justiţiei în statul de drept presupune ca acest organ să aibă posibilitatea de a dispune de mijloace eficiente de apărare a independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor.

 

METODOLOGIE

Prezenta cercetare sintetizează activitatea Consiliului Superior al Magistraturii în perioada ianuarie-aprilie 2007 în ceea ce privește cea mai importantă atribuție a acestei instituții – garantarea independenței justiției – sub aspectul concret al apărării independenței, imparțialității și reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor. Ca metodă de lucru s-au folosit cu precădere resursele disponibile pe pagina de internet a CSM. Din acest punct de vedere, trebuie subliniat că hotărârile pronunțate de CSM sunt ușor accesibile, precum și materialele care conțin ordinea de zi a ședințelor plenare. Indicatorii asupra cărora ne-am oprit sunt cantitativi (număr de cazuri soluționate de CSM), de conținut (situații constatate a fi încălcări ale independenței, imparțialității sau reputației profesionale), precum și de eficiență (modalități concrete de apărare a independenței, imparțialității sau reputației profesionale).

  1. Analiza cantitativă. În perioada analizată, CSM a soluționat un număr de 9 dosare care vizează încălcarea independenței, imparțialității sau reputației profesionale. Dintre acestea, un număr de 2 cazuri au vizat afectarea independenței, iar restul de 7 cazuri au avut ca obiect afectarea reputației profesionale.

 

Toate cazurile soluționate de CSM au fost făcute la sesizarea judecătorilor sau procurorilor, neexistând niciun caz în care CSM să fie sesizat din oficiu pentru a apăra independența, imparțialitatea sau reputația profesională. Subiecţii sesizării au fost 1 procuror şi 12 judecători .

 

  1. Analiza de conținut
  2. Într-un număr de 3 cereri a fost invocată deteriorarea reputației profesionale, iar CSM a constatat prejudiciul adus acesteia prin publicarea de articole în presa scrisă, fie în cadrul unei campanii de presă, fie izolat; în alte 2 cazuri, au fost indicate ca motive de încălcare a reputației existența unor declarații publice defăimătoare în emisiunile de televiziune. Într-un caz s-a constatat că reputația profesională a fost afectată prin recursuri repetate adresate instanței de judecată, cu conținut defăimător, iar într-un altul prin emiterea de către conducerea instanței a unor note interne prin care, în mod nejustificat, se constată neîndeplinirea unor obligaţii profesionale de către judecător.

 

  1. În ceea ce privește cele două situații în care s-a constatat că a existat o încălcare a independenței judecătorului, acestea au vizat: – existența unei ingerințe în activitatea justiției a unui reprezentant al autorității executive, respectiv Autorității Electorale Permanente; – percepția asupra unor presiuni venite din partea Ambasadei Italiei și a Inspecției Judiciare a CSM în legătură cu soluționarea unui caz.

 

  1. Analiza eficienţei mecanismului de apărare
  2. a) Măsuri de redresare a încălcărilor de independență, imparțialitate și reputație profesională Potrivit art. 30, alin. 2 din Legea nr. 317/2004, în vederea remedierii încălcării independenței, imparțialității sau reputației profesionale, Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune verificarea problemelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent pentru a decide asupra măsurilor ce se impun sau poate dispune orice altă măsură adecvată, conform legii. Măsurile dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în cele 9 cauze în care a constatat încălcarea independenței și reputației profesionale a judecătorilor sau procurorilor au fost următoarele:

 

În toate cazurile, s-a dispus comunicarea hotărârii celui care a formulat cererea (judecător, respectiv procuror);

 

În 2 cazuri comunicarea deciziei a fost dispusă de către Biroul de presă și relații publice al CSM;

 

Într-un caz, s-a dispus emiterea unei adrese în legătură cu faptele care s-au constatat că au prejudiciat reputația profesională a unui judecător, prin care petentul să fie informat asupra limitelor libertății de exprimare prevăzute de art. 30, alin.6 din Constituție;

 

  1. b) Durata intervenției. Încălcarea independenței, imparțialității sau reputației profesionale, fiind de natură să încalce chiar și valoarea fundamentală a statului de drept care este independentă de justiție, ar necesita o capacitate de reacție imediată pentru a constata, înlătura și repara efectele faptelor în cauză. În tabelul următor, am evidențiat durata de reacție a CSM la data sesizării și data săvârșirii faptei.

 

Data săvârșirii faptei care a prejudiciat independența, imparțialitatea, reputația

 

Data sesizării către CSM

 

Data soluționării cererii

 

Se observă că durata medie de soluționare a unei cereri de apărare a independenței, imparțialității sau reputației profesionale a magistratului în cazurile analizate a fost de aproximativ 4 luni. Cel mai rapid, CSM a reactionat dupa 9 zile, și cel mai târziu, după 8 luni de la sesizare.

 

Concluzii

1) Cea mai importantă atribuție a CSM este aceea de a apăra independența justiției. Atât legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, cât și legea de organizare a CSM stabilesc obligația acestei instituții de a se sesiza din oficiu ori de câte ori există suspiciuni cu privire la încălcarea independenței, imparțialității sau reputației profesionale a judecătorilor sau procurorilor. Obligația este prevăzută și ca garanție pentru păstrarea independenței justiției în sine, și nu doar ca măsură de protecție specială a judecătorilor și procurorilor priviți individual. Dreptul judecătorilor și procurorilor de a sesiza CSM cu o cerere de apărare a acestor valori fundamentale este secundar, dar nu înlocuiește în niciun fel obligația sesizării din oficiu. Având în vedere frecvența materialelor de presă referitoare la activitatea profesională a judecătorilor și procurorilor, a diverselor declarații publice făcute de politicieni cu privire la activitatea instanțelor de judecată sau a judecătorilor și procurorilor, este surprinzător faptul că CSM nu a intervenit în nicio situație din oficiu pentru apărarea independenței, imparțialitatea sau reputația profesională, cu atât mai mult cu cât legea prevede această obligație chiar și numai pentru situația în care se creează simple suspiciuni cu privire la acestea.

 

2) Analiza cantitativă a relevat existenţa unei tendinţe de descreştere a numărului de cereri formulate de judecători sau procurori în vederea apărării independenţei, imparţialităţii sau reputaţiei. De exemplu, în aceeași perioadă a anului trecut, CSM a emis un număr de 12 hotărâri în aceeași chestiune, față de 9 în primul trimestru al anului 2007. Având în vedere că toate cele 12 hotărâri din 2006 au vizat cereri de apărare a reputației profesionale și comparând cu cele 7 cereri similare din 2007, rezultă o scădere cu 58,33%. Deși în cifre scăderea nu pare semnificativă, ea corespunde unui trend general, evidențiat prin compararea datelor la nivelul unui an calendaristic. Astfel, în cursul anului 2005 au fost înregistrate la CSM 40 astfel de cereri, în timp ce în 2006 numărul lor a scăzut la 35. Explicațiile pot fi diferite, dar cel mai probabil pare să fie cea a nemulțumirii judecătorilor și procurorilor cu privire la eficacitatea apărării reputației profesionale atunci când aceasta este încălcată.

3) CSM a început să fie sesizat prin cereri de apărare a independenței judecătorilor și procurorilor. Din acest punct de vedere, cele două hotărâri pronunțate pe acest subiect vin să definească mult mai clar noțiunea de „independență”, cazurile și modalitățile în care aceasta poate fi afectată, precum și limitele comportamentului permis în raport cu cerințele sale. Asta cu atât mai mult cu cât studiile recente arată că înșiși judecătorii și procurorii români nu definesc clar noțiuni precum „independența justiției” sau „independența judecătorilor”.

 

4 ) Cel mai îngrijorător aspect este lipsa caracterului efectiv al măsurilor dispuse de CSM pentru repararea sau înlăturarea efectelor create de încălcarea independenței, imparțialității sau reputației profesionale a judecătorilor sau procurorilor. Întreaga procedură se finalizează printr-o hotărâre care nu are alt scop decât publicarea ei pe site-ul CSM, într-un mod care nu asigură publicitatea acesteia în adevăratul sens al cuvântului. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât majoritatea actelor de încălcare a reputației profesionale se realizează prin intermediul mass-media, realizându-se astfel o difuzare pe scară largă a materialelor defăimătoare. CSM nu utilizează în toate cazurile cea mai eficientă metodă de comunicare de care dispune, precum emiterea unui comunicat de presă pentru a asigura într-o mai mare măsură informarea publicului cu privire la faptele constatate. În această situație, există mari întrebări cu privire la eficiența reparării prejudiciului cauzat de încălcarea reputației unui judecător sau procuror. Din verificarea site-ului CSM rezultă că Biroul de Presă și Relații Publice a publicat un singur comunicat de presă privind admiterea unei cereri de apărare a reputației profesionale (Comunicat de presă – Apărarea reputației profesionale a judecătorului GB, data publicării: 23 februarie 2007), deși decizia asupra căreia a fost întocmită nu prevede în mod expres emiterea unui comunicat de presă, nici comunicarea acestuia către Biroul de Presă și Relații Publice. În această situație, nu vedem criteriile conform cărora deciziile care au fost comunicate expres Biroului de presă nu au fost aduse la cunoștința publicului prin formularea unor comunicate de presă, în timp ce altele, pentru care aceste lucruri nu au fost dispuse, sunt prezentate și în forma unui comunicat public.