Interceptarea omunicațiilor

ordonanta DIICOT – interceptarea comunicatiilor, perchezitii sisteme informatice

În legătură cu Ordonanța de urgență nr. 131 adoptată de Guvernul României adoptată la 31 decembrie, pentru modificarea Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, având în vedere evenimentele ulterioare adoptării acestui act normativ, SoJust dorește să precizeze următoarele:

1. Procedura de adoptare a actului normativ reprezentat de Ordonanța de Urgență nr. 131/2006 încalcă regulile de transparență decizională specifice unui stat de drept și consacrate, pe plan legislativ intern, de Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.

Principiile care stau la baza transparenței decizionale au impus Guvernului României și mai ales inițiatorului acestui act normativ, respectiv Ministerul Justiției, să informeze, să consulte și să asigure prezența cetățenilor și a asociațiilor legal constituite în procesul de elaborare a actului normativ.

Situația este cu atât mai gravă cu cât inițiatorul actului normativ nu a respectat prevederile imperative prevăzute de art. 6 din Legea nr. 52/2003, având în vedere că intenția Ministerului Justiției de a elabora actul normativ nu a fost publicată pe site-ul propriu. Astfel, cetățenii, societatea civilă nu s-au putut consulta cu 30 de zile înainte de proiectul de act normativ și, ca atare, a fost împiedicată participarea activă a cetățenilor și a societății civile la procesul decizional.

SoJust reamintește că Ministerul Justiției nu se află la prima încălcare de acest gen, aplicând aceeași lipsă de transparență cu privire la alte acte normative esențiale pentru buna desfășurare a justiției, precum, de exemplu, adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 134/2005 privind Direcția Națională Anticorupție, lipsa consultării cetățenilor și a asociațiilor legal constituite care au condus, printre alte cauze, la dificultăți reale în adoptarea în Parlament, care a dat apă acelor forțe parlamentare care s-au opus întăririi luptei împotriva corupției.

2. Potrivit articolului 2 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, actele adoptate de instituțiile Uniunii Europene devin obligatorii pentru România.
Din această perspectivă, constatăm că Ministerul Justiției și Guvernul României prin adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 131/2006, în special prin prevederea de la art. 16 alin. 1 lit. c în cazul în care accesul la sisteme informatice este prevăzut atunci când există indicii temeinice de infracțiuni de competența de soluționare a DIICOT,

Cu alte cuvinte, prevederea din Ordonanța de Urgență nr. 131/2006 ar trebui să fie asociată cu implementarea în legislația română a celor două directive europene, cu atât mai mult cu cât Directiva 2006/24/CE prevede o obligație pentru toți operatorii de comunicații electronice de a păstra datele privind traficul de informații (cu excepția conținutului expres). a informațiilor) pe o perioadă de minim 6 luni și maxim 2 ani.

3. Imprecizia sintagmei acces la sistemele informatice nu este nici proporțională, nici previzibilă, încalcă limitele ingerinței autorității publice în dreptul fundamental la viață privată, în sensul că sintagma este una generală, implicând accesul la informații electronice dar și acces la traficul de date informații, date despre utilizatorii acestui trafic de informații.

Accesul la date și informații, chiar și la cele legate de simpla consultare a traficului de informații, poate aduce atingere vieții private a terților implicați în comunicarea informatică, în condițiile în care procurorii pot avea acces la datele lor informatice.
Pe de altă parte, lipsa unei definiții specifice în legislație a termenului „acces la sistemele informaționale” poate da naștere la confuzii la nivelul actorilor din domeniul justiției, încă complet nefamiliarizați cu aceste noi concepte juridico-tehnice.

Procedura stabilită prin Ordonanța de Urgență nr. 131/2006, care nu prevede obligativitatea procurorului din structurile DIICOT pentru accesul la sisteme informatice de a obține o autorizație a unei instanțe independente și imparțiale, sintagmă prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale, dă posibilitatea reprezentanților puterii executive (procurorii DIICOT) de a încălca dreptul fundamental la viață privată astfel cum este definit de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
SoJust consideră că pentru a găsi un echilibru corect între „respectul autorităților publice pentru dreptul la viață privată al cetățenilor și amestecul acestor autorități publice necesare pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, aplicarea legii și prevenirea criminalității. actele, protecția sănătății sau moralitatea, ori apărarea drepturilor și libertăților altora, actul normativ trebuie să stabilească obligația procurorului de a obține autorizația judecătorului, inclusiv pentru accesul la sisteme informatice, tocmai pentru că singura autoritate publică independentă și imparțială. este tribunalul.

4. SoJust își exprimă dezamăgirea că Ministerul Justiției tinde să explice lipsa de previzibilitate și proporționalitate cu dreptul la viață privată a art. 16 alin. 1 lit. c din Ordonanța de urgență nr. 131/2006 printr-un comunicat de presă emis la 18 ianuarie 2007 (http://www.just.ro/comunicate.php?idc=345) care nu poate avea nicio forță juridică și, prin urmare, nu poate fi aplicabil în raport cu Situația de Urgență. Ordonanta nr. 131/2006.

De altfel, acest comunicat este dovada că consecințele negative ale acestei prevederi nu au fost cuantificate la momentul elaborării și adoptării sale.
Suntem convinși că dacă Ministerul Justiției ar fi respectat principiile transparenței decizionale, la o asemenea situație nu s-ar fi ajuns.

5. La 19 ianuarie 2007, Ministerul Justiției a adresat o invitație reprezentanților societății civile pe tema Ordonanței de urgență nr. 131/2006 pentru data de 24 ianuarie 2007, ora 16.00.

SoJust arată că discuția nu poate viza doar prevederile discutabile ale prezentei ordonanțe, ci și prevederile Ordonanței de Urgență nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, care conține o dispoziție similară (art. 16 lit. c) text copiat integral prin Ordonanța de Urgență nr. 131/2006 privind Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată.

În aceeași măsură, discuțiile trebuie să abordeze și prevederile insuficient de clare, cu posibile încălcări ale drepturilor omului, prevăzute în Legea nr. 161/2003, respectiv la articolele 34 și urm.

6. SoJust a adresat un memoriu Avocatului Poporului prin care a solicitat o sesizare directă la Curtea Constituțională cu privire la dispozițiile pe care le considerăm neconstituționale și neconforme cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.