a) decizii ilegale
Există decizii adoptate de CSM care contravin fie legilor, fie regulamentelor.
De exemplu, regulile de transfer, delegare și detașare a judecătorilor sunt aplicate în afara legii: la articolul 9 se prevede: „Detașarea judecătorului sau procurorului poate înceta mai devreme, dacă perioada s-a hotărât prin hotărârea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la cererea celui care a solicitat detașarea sau a judecătorului sau procurorului detașat. Detașarea poate înceta și la cererea motivată a președintelui instanței sau a șefului parchetului în care își desfășoară activitatea judecătorul sau procurorul în cauză” [35]. În practică, avizul șefului detașamentului, la care se renunțase în mod expres prin Legea 275 din 2005, a fost ocolit în mod descurajator.
Detașarea poate fi comandată pentru minim 6 luni, până atunci nu poate fi decât o delegare. Cu toate acestea, CSM a detașat prin Decizia nr. 157 din iunie 2006 [37] o persoană pe o perioadă de 2 luni și jumătate. O observație: persoana a fost detașată la CSM.
Un alt tip de decizii ilegale sunt cele retroactive. Astfel, la 1 iunie, secția judecătorilor hotărăște prin decizia nr. 182 din 01.06.2006 delegarea în funcția de conducere a unui președinte de instanță începând cu acea dată [38]. La ședința din 28 iunie, această decizie a fost rediscutată, a fost anulată și s-a decis ca delegația să înceapă la 1 mai [39] . Desigur, nu poate fi vorba de corectarea vreunei erori materiale simple.
În ședința din 5 septembrie 2006, Secția de Judecători a CSM a dat cele mai multe decizii retroactive: 5 judecători au fost delegați în funcție de președinte și altor 5 le-au fost prelungite delegările de ordine cu o lună sau chiar 2 luni înainte de a fi pronunțată hotărârea. [40]
Unele decizii abordează același lucru, dar includ soluții diferite: de exemplu, procurorul M. face o cerere de transfer de la Parchetul MN. La 1 iunie, CSM îi aprobă cererea și dispune transferul din MN în TC începând cu 15 iunie [41] . După o lună, însă, pe 13 iulie, procurorul este mutat tot din MN, la alt parchet [42]. Și, tot în această ultimă decizie, se menționează că procurorii au fost numiți în funcții de conducere, dar a fost invocată baza legală a numirii judecătorilor (art. 48 în loc de 49 din lege). Pe bună dreptate, ne întrebăm ce procuror M. va merge la parchet pentru a-și desfășura activitatea?
Din altă hotărâre aflăm că se acordă transfer procurorului petiționar ai cărui părinți sunt bătrâni și bolnavi. Ne întrebăm dacă o astfel de mențiune se încadrează în categoria datelor cu caracter personal și nu ar fi trebuit dezvăluită [43].
În orice caz, este nevoie de o modalitate de revenire la deciziile CSM, concepute ca un recurs intern. Acestea nu pot avea autoritate res judicata, drept urmare trebuie să existe o procedură de revizuire/returnare, dar condițiile trebuie specificate clar în lege.
- b) decizii arbitrare
SoJust a identificat situații în care activitatea CSM a fost supusă arbitrariului.
Astfel, deși SoJust a avertizat CSM [44] că nu are criterii de selecție a candidaților pentru promovarea la ÎCCJ a judecătorilor care îndeplinesc toate cerințele legale, CSM, de exemplu, în concursul din august 2005 a respins 28 de persoane fără ca acestora să li se specifice punctele din carieră care nu îndeplinesc cerințele. Acest lucru a condus la posibilitatea ca unii candidați respinși în octombrie să fie admiși la o nouă sesiune în noiembrie 2005.
Cum votul este secret, aceste criterii nici nu contează până la urmă. Pentru o transparență totală și o adevărată asumare a răspunderii, SoJust propune membrilor CSM să renunțe la protecția constituțională constând în secretul votului lor.
- c) decizii inconsecvente
Lipsa de consecvență a CSM se manifestă în deciziile asupra cărora acesta revine ulterior.
Astfel, prin decizia nr. 306 din 17 august 2005 [45] CSM a aprobat Regulamentul privind examinarea competențelor judecătorilor stagiari și procurorilor stagiari. Potrivit art. 43, se aplică în mod corespunzător personalului juridic asimilat magistraților din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri. Ulterior, prin Decizia CSM nr. 446 din 12 octombrie 2005 [46] a fost destinată să se aplice și personalului Institutului Național de Criminologie. După o lună însă, această ultimă decizie a fost abrogată prin Decizia CSM 55 din 23 nov. 2005 [47]. Și toate acestea au avut loc în cadrul unui examen de capacitate în desfășurare!!!
Există neconcordanțe între INM și CSM. Astfel, pentru magistrații recrutați în condițiile art. 33 din Legea 303 (5 ani de experiență în muncă juridică), prevede necesitatea efectuării unui stagiu de pregătire în primele 6 luni. INM susține că CSM a convenit la 30.11.2005 ca în această perioadă, stagiarii să nu participe la ședințe/efectuarea actelor de procedură. Drept urmare, INM a transmis CSM această decizie. Dar, prin Hot. 13 din 18.01.2006, plenul CSM a stabilit că aceste persoane pot participa, înainte de finalizarea cursului de 6 luni. Pe 16 februarie s-a discutat despre această posibilă contradicție. Deci, o problemă a fost dezbătută de 3 ori.
Am sesizat deciziile date clar pe motivul conflictului cu ministerul. După ce a respins inițial cererea unui judecător de detașare a unui alt judecător la această instituție, în data de 14 iunie, motivul respingerii fiind „necesitatea asigurării bunei funcționări a instanțelor” [48] , după o săptămână aceeași persoană și în baza aceleași documente sunt detașate de CSM [49]. La 1 iunie se respinge detașarea unui judecător dintr-o instanță la minister pentru același motiv, a volumului mare de activitate în instanță [50]; după o lună, însă, detașarea este permisă, chiar și la aceeași instituție [51] .
- d) decizii „ciudate”
Prin decizia nr. 71 din 3 august 2005 a secției judecătorilor, se constată că la Judecătoria S. există un post de execuție vacant, astfel că se încuviințează transferul judecătorului LCA de la Judecătoria B, începând cu 1 septembrie 2005. Hotărârea este publicată la 08.11.2005, deci la 3 luni de la adoptare și la 2 luni după ce urma să intre în vigoare [52] . Dar, nu este pusă în aplicare, așa că judecătorul a rămas la B., unde a judecat fără să aibă dreptul. Și chiar intră în concursul pentru numirea în funcția de președinte la Tribunalul B, dosarul fiind admis fără rezerve [53]! Judecătorul renunță, însă, la concurs și nu se mai prezintă la prima probă [54]. Pentru acoperirea disfuncției au fost posibile două soluții: o revenire la hotărârea 71, părând că cererea de transfer ar fi fost încuviințată din greșeală sau: la începutul anului 2006, judecătorul a formulat cererea de detașare, vădit fictivă, de la S. la B., care este aprobată de patru organe juridice: consiliul de conducere de la Judecătoria B., al Tribunalului M., al Curții de Apel C. și, în final, se aprobă de CSM prin Decizia nr. 66 din 16 martie 2006, dar (atentie!) cu aplicare retroactiva de la 1 septembrie 2005.
Raportăm un alt caz, când o procedură este începută, dar alta este finalizată. Astfel, postul de șef de Inspecție Judiciară a devenit vacant în februarie 2006. În loc să fie scos la concurs pentru a permite confruntarea mai multor candidați, s-a preferat o procedură accelerată, delegarea în funcție, care nu putea fi decât provizorie. Candidatul „unic” își exprimă în scris acordul de delegare (!), Plenul CSM din 23 februarie 2006 votează delegarea așa cum reiese din procesul-verbal de ședință [55] , dar din proiectul de hotărâre nr. 131 din 2006 rezultă numirea și nu delegarea în funcția respectivă [56], care nu putea avea loc decât prin concurs (mai mulți candidați, plan de management, etc.). Ceea ce înseamnă că postul a fost ocupat definitiv; dar, printr-o procedură ilegală – și asta chiar de către șeful Inspecției Judiciare a CSM.
- e) decizii nemotivate
De asemenea, deși legea obligă CSM să își motiveze deciziile, SoJust a identificat o serie de decizii nemotivate. Sunt situații când în cuprinsul deciziei nu apar motivele susținute de membrii CSM la luarea deciziei asupra unor aspecte [57]. Cel mai grav este atunci când așa ceva se întâmplă în procedura de promovare a judecătorilor la ÎCCJ, neștiind ce deosebește un magistrat refuzat de cel admis [58].
Procedura de primire a candidatului la magistratură este deosebit de importantă. Orice decizie a CSM trebuie motivată, și, cu atât mai mult o decizie prin care un candidat este scos din concursul de numire în magistratură. Astfel, candidatul MCA a promovat probele de examinare teoretică, proba medicală, iar apoi este respins de secția de procurori a CSM prin decizia nr. 99 din 13 aprilie 2006 pe motiv că nu ar îndeplini condiția bunei reputații [59].
Nu se menționează însă ce este o bună reputație, cum se contabilizează și care sunt faptele comise de candidatul MCA care îl fac nedemn de profesia de magistrat.
Sunt decizii, poate mai simple, care sunt luate de membrii CSM fără nicio dezbatere prealabilă în ședință. Nu ne explicăm care vor fi motivele care vor fi susținute în decizie în astfel de situații.
- f) decizii motivate cu mare întârziere sau nepublicate
Cele mai multe deficiențe în acest sens au fost înregistrate în anul 2005. De exemplu, decizia nr. 100 A din 16 martie 2005, privind acordarea unui aviz de transformare a posturilor a fost publicată 11 luni mai târziu, la 15 februarie 2006 [60]. Decizia nr. 108 din 23 martie 2005, privind concursul final, va fi publicată mai rapid în Monitorul Oficial din 12.04.2005, decât publicată pe site-ul instituției, unde ajunge la 23 septembrie 2005 [61]. De fapt, majoritatea deciziilor din 2005 sunt publicate la 4-6 luni de la data adoptării. Sunt, însă, hotărâri care nici acum, la un an de la adoptare, nu sunt încă publicate – de exemplu, hotărârile Plenului CSM nr. 82, 89, 105 și 106 din martie 2005, nr. 181, 182, 228 și 239 din mai 2005, nr. 375 și 389 din sept. 2005 etc. Am găsit și hotărâri publicate doar parțial: de exemplu, Hotărârea Președintelui CSM nr. 36 din 11.08. 2005, din care este afișată doar a doua pagină [62] .
Acest neajuns major s-a îmbunătățit semnificativ în 2006, când deciziile au fost în general publicate după o lună. Am constatat, însă, că și aici sunt hotărâri nepublicate, deși au trecut mai bine de 6 luni de la adoptarea lor – de exemplu, hotărârile Plenului CSM 90, 91, 141, 142 din februarie 2006, nr. 180 din martie 2006, nr. 281, 304, 329 din aprilie 2006, etc. [63], sau decizia secției judecătorilor nr. 81 din 6 aprilie 2006 . În ceea ce privește hotărârile Secretarului General al CSM, pentru anul 2006 este publicată o singură hotărâre, nr. 119 [64]. În cele din urmă, nu este disponibilă nicio decizie disciplinară [65], dar de mai bine de un an s-a susținut că „informația urmează să fie introdusă” [66].
În prezent, aproximativ 100 de hotărâri CSM sunt atacate în instanță, de către magistrați sau societatea civilă. Nu spunem că toate sunt ilegale, dar multe dintre ele nu sunt convingătoare.
- g) decizii ineficiente
Prin Decizia nr. 71 din 9 martie 2005 [67] a Consiliului Superior al Magistraturii s-au stabilit reguli generale aplicabile programelor de repartizare aleatorie a cazurilor, de natură a soluționa situații apărute în cursul soluționării cazurilor și care ar putea afecta elementele esențiale ale repartizării aleatorii a acestora. S-a reglementat și soluționarea situațiilor incidente în cursul proceselor, precum repartizarea dosarelor în caz de recuzare, abținere, absență temporară a judecătorului, etc. Ca regulă, s-a stabilit repartizarea computerizată a cazurilor, iar în subsidiar distribuția manuală, după sistemul ciclic. Pentru împuternicirea instanțelor de judecată și creșterea puterii judecătorului de a-și controla propria audiere, este necesar ca prin sistemul de partajare aleatorie a dosarelor să fie determinat automat numai completul de judecată, nu și termenul. Astfel, odată indicat de judecător, acesta va prelua dosarul și în funcție de urgența soluționării cazului, de timpul necesar studierii acestuia și de propria încărcătură de dosare, va stabili termenul de judecată.
O situație aparte este legată de apărarea reputației profesionale a magistraților, unde reacția CSM la atacurile împotriva judecătorilor și procurorilor trebuie să fie imediată. Astfel, un candidat judecător pentru o funcție de conducere acuzat de un parlamentar local de legături politice, depune o cerere de a-și apăra reputația în martie, iar abia după 3 luni, aceasta este soluționată pozitiv [68]. Dar, în afară de un comunicat de presă pe site-ul CSM, nu s-a întâmplat nimic.
Or, la o autosesizare din presă despre eventualele abuzuri ale unui magistrat, CSM concluzionează că, fiind un dosar în derulare, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate exprima puncte de vedere, fiind interzisă imixtiunea în activitatea judecătorilor care decid conform legii [69]. Asta după nu mai puțin de 7 pagini care prezintă situația de fapt, absolut inutile.
Există atacuri recente asupra justiției la care CSM nu a răspuns deloc – celor doi bătrâni trimiși în închisoare pentru neplata amenzilor penale după ce au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare gravă de posesie și au fost urmăriți timp de un an pentru plata amenzii, deși legea prevede doar 3 luni [70], sau a gravidei încarcerate pentru neplata întreținerii după repetarea faptei, în urma unei condamnări pentru abandon de familie. Acești oameni au fost înfățișați în mass-media drept victime ale magistraților neprofesioniști, când în realitate au aplicat legea exact, fără nicio discriminare, așa cum prevede Constituția. Nu știm de ce presa consideră aceste cazuri emblematice, când în închisori sunt minori, intelectuali, muncitori, tineri, bătrâni, bolnavi, gravide, și mame cu copii mici acasă, hoți și criminali. Acest lucru a dus la învinovățirea sistemului atunci când acesta funcționează.