Înaltul Consiliu

Înaltul Consiliu al Magistraturii

 

CSM a fost reproiectată în mod fundamental prin actualizarea Constituției. Se practică jumătățile de măsură, toate confuziile privind definirea unei puteri reale a judecătorului fiind caracteristice actualului design constituțional al CSM. Inconsecvența logică reiese din faptul că CSM include atât judecători, cât și avocați ai statului. Această instituție nu poate face parte din puterea juridică, ca putere constituită de stat, din simplul motiv că nu creează, nici nu îndeplinește justiția. Ea garantează doar funcționarea independentă a justiției.

 

CSM ar trebui să fie interfața dintre cetățeni-magistrați-autorități publice. Evaluările SoJust privind activitatea CSM ne duc la concluzia că CSM este încă incapabilă să-și îndeplinească rolul și scopul constituțional în ceea ce privește independența justiției.

 

Deși CSM este un organism care desemnează judecători și avocați în funcții de conducere, niciunul dintre membrii săi nu a susținut vreodată un test pentru a ocupa acest tip de funcție; în general, nu au absolvit cursuri de management sau resurse umane, chiar dacă 10 dintre ei ocupă funcții de nivel înalt în sistemul juridic. Mai mult, toate suspiciunile care îi înconjoară pe membrii CSM sunt hrănite de lipsa de interes față de acest aspect: alegerea unui nou consiliu s-a făcut în condiții nelegale, membrii CSM nu pot fi recunoscuți prin înscrieri pe site, există unele conflicte de interes public, de multe ori, sunt luate decizii fără respectarea regulamentului de vot, întâlnirile durează prea mult (12 ore), etc.

 

Sojust consideră că CSM își poate desfășura activitatea în condiții optime doar dacă toți membrii săi vor avea o activitate permanentă. Acest aspect a fost subliniat în Rapoartele Comisiei Europene, a fost invocat de președintele României, precum și de asociațiile magistraților și de societatea civilă.

 

CSM a fost înființat ca un organism destinat administrării carierei magistraților – judecători și avocați ai statului. Născută în urma luptei dintre magistrați și foști miniștri ai justiției, CSM a primit prin lege câteva competențe neconstituționale.

 

În ceea ce privește hotărârile CSM, un studiu detaliat a relevat existența unor decizii ilegale, arbitrare, nonconsecutive, „ciudate”, nemotivate, motivate cu mare întârziere, nepublicate sau ineficiente. Astfel, peste 100 de hotărâri CSM sunt contestate în fața instanțelor, de magistrați sau de societatea civilă.