2.3. Reabilitarea morală a magistraților și creșterea profesionalismului acestora
remuneraţie
Principala problemă ridicată de magistrați este salariul. Eforturile bugetare de creștere a indicelui de referință sectorial, informatizare, reparații birouri, plata drepturilor salariale restante par să fi fost puse pe plan secund. Pentru cei care au primit o creștere cu 40% a discriminării (anticorupție, terorism), era ilegală prelungirea duratei proceselor și cea rușinoasă numirea tuturor judecătorilor din secția penală ca specialiști în dosare de terorism sau anticorupție doar pentru că mai mulți oameni să colecteze aceste sume de bani.
Este adevărat că simțul responsabilității în magistrați nu a fost încă dezvoltat, așa cum nu există instrumente de definire, aplicare și control în sistem.
Declarații de avere
Sunt judecători care nu respectă regulile stabilite legal pentru a crește transparența sistemului: din declarațiile de avere postate pe internet, am constatat că multe nu sunt semnate, neînțelegând dacă sunt sau nu asumate de titulari.
În fine, cercetând declarațiile de avere și cele de interes ale magistraților, am descoperit că unii sunt acționari (de exemplu, la ICCJ sunt 9 judecători în această situație, iar la parchetul de lângă acesta sunt 6 procurori), care este interzis de lege. și confirmat recent de CSM. Or, încălcarea legii cu privire la acest aspect constituie abatere disciplinară, dar, deși declarațiile de avere sunt afișate de un an, CSM nu a sesizat neregulile menționate.
detasari
Justiția a devenit o adevărată bază de resurse umane pentru detașări în alte instituții: CSM, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Guvern, Ministerul Afacerilor Externe etc. – asta deși sistemul se confruntă cu un deficit acut de magistrați, și dat fiind că nu există o politică clară privind resursele umane, aceste detașări afectează calitatea muncii celor lăsați să lucreze în loc de detașați. În acest context, problema se poate ridica dacă, la finalul detașării, magistratul în cauză are vreo datorie morală față de instituția în care a fost detașat, aspect care îi poate afecta imparțialitatea la un moment dat.
Justiția din România se confruntă cu o lipsă acută de personal, generată de mai mulți factori. Un factor important care a accentuat această criză au fost modificările din iunie 2005 aduse celor trei legi (organizarea judiciară, statutul judecătorilor și procurorilor, organizarea și funcționarea CSM). Menite să curețe justiția, schimbările ne-au arătat că un număr important de magistrați văd în această profesie doar un loc în care câștigă bine. altfel nu ne putem explica de ce, de exemplu, un magistrat în vârstă de 49 de ani a ales să se pensioneze anticipat de îndată ce i s-a oferit ocazia, deși mai erau 16 ani până la vârsta normală de pensionare [9] .