Concursuri viciate pentru magistrați, 2005-2007
Membrii Societății pentru Justiție sunt profund îngrijorați de evenimentele care au caracterizat ultimul concurs pentru ocuparea funcțiilor de conducere în instanțe și parchete, desfășurat în perioada octombrie-noiembrie 2007 și adresat judecătorilor și procurorilor . Astfel, SoJust consideră foarte grave acuzațiile aduse unor procurori, precum cumpărarea subiectelor de examen pentru ocuparea funcțiilor de conducere și acuzațiile de conflicte de interese care au afectat imparțialitatea judecătorilor examinatori. Îngrijorarea este sporită de declarațiile din decembrie 2007 ale directorului Institutului Național al Magistraturii cu privire la existența unor „rețele interne” în rândul magistraților care ar sfida examenele și ale Procurorului General cu privire la suspiciunea colegilor procurori în legătură cu „aranjamentul lor”.
Toate acestea i-au determinat pe membrii Societății pentru Justiție să analizeze organizarea celor șapte concursuri desfășurate în perioada 2005-2007, conform noilor prevederi legale.
Constatările noastre cu privire la componența comitetelor de audit aduc îngrijorări suplimentare: niciun concurs nu a fost scutit de încălcarea legii sau a principiilor de desfășurare a unor astfel de activități (vezi anexa).
Astfel:
– Deși legea (Legea nr. 303/2004) și regulamentul de organizare și desfășurare a competiției (CSM Hot. nr. 283/2005 și apoi Hot. nr. 320/2006) prevăd ca doi judecători din cadrul ÎCCJ fac parte din comisia de judecată și, respectiv, doi judecători de la curțile de apel, procurorii de la parchetele de pe lângă ÎCCJ și de la curțile de apel, componente ale Parchetului, au făcut parte din instituțiile citate, în cadrul Inspecției CSM (7 situații pentru membri titulari, 3 situații pentru membri supleanți) sau instanțelor (o situație);
– La fiecare concurs au existat contestații care au fost verificate fie de membrii Inspecției CSM, fie de membrii aparatului tehnic CSM care intră și în competența Inspecției CSM: prin urmare, a devenit puțin probabil sa se constate nereguli în activitatea de examinare a comisiilor atât timp cât includeau membri ai Inspectoratului înșiși;
– Deși reglementările internaționale privind conflictele de interese (de exemplu Recomandarea nr. 10 din 2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt aplicabile membrilor comitetelor (care în această calitate îndeplinesc în mod clar o funcție administrativă și nu una juridică), la fiecare din cele 7 concursuri au existat membri ai comisiei care au fost în conflict de interese cel puțin aparent cu cei examinați (25 situații pentru membri titulari, 14 situații pentru membri supleanți), fiind fie colegi în aceeași instanță cu cei examinați, fie superiori ai acestora, ori actuali sau foști subordonați pe linie administrativă, iar într-un caz un membru al comisiei s-a aflat în relații contractuale cu un procuror penal; de reținut că, deși au existat membri supleanți, în niciun caz membrii titulari nu au sesizat conflictul de interese și nu s-au abținut pentru a fi înlocuit.
– Decizia privind componența comisiilor de verificare a fost publicată fie înainte de începerea probelor de concurs (o situație), fie în timpul concursului (trei situații), fie după aceasta (două situații) sau deloc (o situație): publicarea acestor decizii ulterior începerii probelor de concurs, de fapt, depășind termenele legale, a făcut imposibilă contestarea acestora de către concurenți, făcând publicarea practic inutilă;
– Proba cu cele mai multe suspiciuni de incorectitudine a fost întotdeauna cea de susținere a proiectului privind exercitarea atributiilor specifice postului pentru care se aplică: ordinea de examinare a concurentilor s-a schimbat față de cea afișată, au fost puse întrebări diferite concurenților, timpului alocat prezentării nu a respectat limitele impuse de lege și a fost diferit pentru concurenți; au existat cazuri când membrii comisiei au criticat afirmațiile raportului chiar în fața concurentului, apreciere după care s-a făcut punctajul și notele acordate de fiecare membru al comisiei nu au fost niciodată făcute publice, iar proiectele concurenţilor nu au fost niciodată aduse la cunoştinţa opiniei publice sau chiar a personalului instanţelor şi parchetelor unde au fost numiţi noii conducători.
– De altfel, puterea discreționară a membrilor comisiei este întărită de imposibilitatea de a contesta nota la această probă, aspect prevăzut explicit în Regulamentul elaborat de CSM și care contravine astfel art. 21 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție și prevede că nicio lege nu poate îngrădi acest drept;
– Modul de numire a judecătorilor și procurorilor care fac parte din comisia de verificare este unul lipsit de obiectivitate și transparență: situațiile monitorizate de SoJust determină suspiciuni întemeiate cu privire la selecția anumitor persoane din aceste comisii, care se află în colaborare administrativă sau prietenie cu membrii CSM.
Societatea pentru Justiție constată că, potrivit legii, CSM este singurul responsabil de organizarea și desfășurarea acestor concursuri: acest organ are competență în declanșarea procedurilor de concurs, desemnarea membrilor comisiei și validarea concursului. Concursul a fost introdus în legislație ca modalitate de numire a șefilor de instanțe și parchete pentru a evita numirile pe criterii politice sau clientelare care s-au practicat până în anul 2005. Din păcate, modul în care CSM a gestionat aceste concursuri, deși a fost avertizat de mai de multe ori atât de către magistrați, acționând individual, cât și de către asociațiile de magistrați, dovedesc o neglijență gravă, dacă nu chiar rea-credință.
Din aceste motive, Societatea pentru Justiție își exprimă public îngrijorarea și solicită:
- demisia imediată a membrilor CSM, care s-au dovedit incapabili să organizeze și să gestioneze după criterii obiective problemele legate de cariera magistraților.
- modificarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de conducere în instanțe și parchete, în vederea prevenirii unor situații precum cele descrise mai sus.
- asigurarea transparenței CSM prin publicarea hotărârilor și a tuturor documentelor aferente carierei magistraților.
- stabilirea unor criterii obiective după care sunt numiți membrii comisiilor de organizare și verificare a diferitelor concursuri, dar și în legătură cu celelalte activități care presupun puterea discreționară a CSM: promovarea magistraților în funcții de judecători la ÎCCJ, numirea inspectorilor în cadrul CSM, numirea președinților de secție și a procurorilor șefi, transferul magistraților, participarea la seminare naționale și internaționale, numirea avocaților cu vechime de peste 10 ani în funcții de judecător sau procuror.
- implicarea Președintelui României, pentru promovarea unei activități transparente a Consiliului Superior al Magistraturii.